I-am cunoscut pe baietii de la Silfr Haukr (ezustsolyom.com), ceea ce in scandinava inseamna Soimul de Argint, la Tabara Medievala de la Bistrita, vara trecuta. Au fost, alaturi de trupa Iloncsuk din Ungaria, cam singura senzatie, opunandu-se prin autenticitatea lor atmosferei cu terase, corturi de munte si Haggard. Dar nu asta e povestea :) .
Am un prieten din trupa NégyGriff din Ungaria (negygriff.hu), care are un prieten care poate sa rezolve la randul lui...in fine, am reusit sa achizitionez doua sabii foarte faine. Urma sa ne intalnim la jumatate de drum, in Oradea. Zis si facut. In fata hotelului Continental de pe malul Crisului, il vad pe amicul meu, impreuna cu liderul trupei Silfr Haukr, uriasul Jancsi Arany.
Ne urcam in masina condusa de fermecatoarea sotie a lui Jancsi si ticsita de arme, ma asez oarecum confortabil intre un scut si un topor danez, putem sa pornim spre sala de antrenamente, unde am fost, si eu, si Péter, amicul de peste granita, invitati la un soi de schimb de experienta. Baietii sunt extraordinari, iar Jancsi, sau Padre, cum este poreclit in grup, e un personaj cat se poate de interesant.
Trupa se mobilizeaza cat ai clipi la ordinele ferme ale liderului, recuzita se descarca din masina, ne schimbam in toale de sport, putem sa incepem. Dupa o incalzire de rutina, am avut onoarea sa aflu despre cel mai... original, sa spunem, sport din cate cunosc. Este, practic, voleiul obisnuit, de-o parte si de alta a unui fileu improvizat dintr-o sulita si o coada de topor danez, atata doar ca mingea se loveste cu scutul. Si se da tare. Si e obositor ca naiba, avand in vedere ca scutul nordic are un singur punct de prindere, si mai e si mare.
Dar e o pregatire cat se poate de buna pentru full-contact medieval, caci asta fac vikingii nostri. Sunt vikingi pentru ca... aici mai am cateva nelamuriri, dar este un intreg curent in Ungaria si Polonia, drept pentru care se pot face si batalii mari, plus ca din cate am scotocit si eu, spatiul fostei Ungarii, pe vremea aceea viitoarea Ungarie, a fost onorat cu prezenta (sporadica, ce-i drept) a acestor simpatici omuleti din Nord, care treceau totul prin foc si sabie. In linii mari, se poate spune ca ceea ce reconstituie oradenii s-ar incadra intr-o oarecare cultura vareg-rusa. Si sunt enorm de atenti la detalii, in masura in care recuzita nu are ce cauta in trupa, decat insotita de documentatie privind sapatura arheologica in care s-a gasit originalul. Nu se face reenactment dupa ureche, si asta este excelent.
Baietii ne fac cateva demonstratii de virtuozitate, pe tehnica lor de lupta, Padre le da clasa, amuzandu-se copios si contestandu-le in mod vehement barbatia, apoi incerc si eu, dar fiind scolit pe completamente alte arme, sunt batut mar. N-ai ce-i face, cu totii trebuie sa invatam :). Si am invatat ca este fizic si omeneste posibil sa folosesti un scut viking fara sa-ti culegi mana de pe jos, dar mai am de exersat. Am invatat si ce inseamna inchiderea unui zid de scuturi, sau cum trebuie sa functioneze randurile unei trupe de infanterie nordica. Cireasa de pe tort, am avut si ocazia sa ne ciocnim, pe stilul bohurt, si am inteles si de ce nu au fete in trupa. Am aflat si ca regele Stefan cel Sfant al Ungariei a avut garda de corp varega. In concluzie, ei, vikingii, Péter, cumanul, si eu, transilvaneanul Renasterii lui Matia Corvin, am trantit un antrenament de zile mari, intr-o societate de razboinici, societate bazata pe baut la greu, glume nesimtite si sporturi violente. Partea cu bautul nu se aplica in cazul lui Jancsi, el nu consuma alcool. Si, infiorator prin dimensiunile sale, te uimeste prin cat poate sa fie de deschis, vesel si prietenos. Dar si stie sa faca ordine in ograda lui, si asta nu face decat sa deschida calea spre glorie a unei trupe de succes, care isi construieste evolutia pe seriozitate si autenticitate istorica, nu pe fanteziile care au inceput sa sufoce reenactmentul romanesc. S-au fondat in primavara 2010 si deja sunt cunoscuti in afara tarii. Ii felicit din tot sufletul, iar daca ajungeti cumva pe malul Marii Baltice, la batalia de la Wolin,(http://www.youtube.com/watch?v=cLZuAZyjtHA&feature=related) faceti-le galerie, caci vor fi acolo!
A doua zi, Jancsi ne-a aratat cetatea de la Biharea, despre care voi scrie, ne-a facut facut turul Oradei, care e o bijuterie de oras cu multi porumbei, apoi mi-am luat armele si am plecat acasa la Cluj, lasandu-l pe Jancsi sa se bucure de cele doua coifuri care i-au ajuns in tara chiar atunci. Am convocat antrenament cu Dragonii si i-am pus sa joace shield-volley. Sughitul m-a urmarit vreo doua zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu